AIDE LogoActivitățile și proiectele AIDE pentru tineri sunt cofinanțate de Uniunea Europeană prin programe precum Erasmus+ Corpul European de Solidaritate
EU Flag
Povestea unei facilitări in proiectele Erasmus+
Proiecte
adelina

Povestea unei facilitări in proiectele Erasmus+

Pamela Stepina a fost voluntară pe termen lung la Asociația AIDE, prin Corpul European de Solidaritate, și s-a întors în România ca facilitatoare a schimbului de tineri „Reconnecting with Nature”. Mai jos este povestea ei, tradusă din limba Engleză.

În martie 2026 am facilitat schimbul de tineri „Reconnect with Nature”, finantat prin programul Erasmus+ dar mi-a luat ceva timp să-mi pun experiența în cuvinte. Într-un fel, acest proiect rezumă tot parcursul meu în voluntariat, iar mai jos vă explic de ce.

Acum câțiva ani am făcut voluntariat pe termen lung la Asociația AIDE din Râmnicu Vâlcea. Am ales Radi Vidi Pats ca organizație de trimitere, pentru că știam că mă vor sprijini în orice situație. După încheierea proiectului am început să coordonez voluntari în cadrul RVP. Am participat la prezentarea proiectului „Pan Flute” și m-a inspirat. I-am dăruit Adelinei de la AIDE cartea de activități, iar un an mai târziu ea m-a invitat să facilitez un proiect cu aceste activități. M-am bucurat să aflu și că folosise deja unele dintre ele în alte proiecte.

Fiind primul proiect pe care îl facilitam, i-am invitat ca lideri de grup pe sora mea și pe un prieten. Mă bucur că sora mea și prietenii ei, oameni care nu mai participaseră niciodată la astfel de proiecte, au venit la proiectul meu și au spus că vor mai merge și la alte schimburi de tineri. Cred că e important să-mi împărtășesc pasiunea pentru lucrul cu tinerii cu prietenii și familia, altfel s-ar putea să nu ajungă niciodată în această lume minunată.

Când i-am cunoscut pe participanți, mi-am dat seama că activitățile din „Pan Flute” erau prea liniștite pentru ei. În fiecare zi le analizam interesele și adaptam activitățile după curiozitatea lor. Uneori, dintr-o activitate de 60 de minute foloseam doar 15, alteori cream ceva cu totul nou. Pornind de la acest proiect, am scris și o carte de activități.

Experiența aceasta mi-a arătat cât de diferit reacționează publicuri diferite la aceeași activitate. Unii nu au nevoie deloc de explicații, alții au nevoie de explicații complete. Mai livrasem aceleași activități unor grupuri diferite, dar era prima dată când diferența era atât de mare. La prezentarea „Pan Flute” am lucrat cu profesioniști, iar la „Reconnect with Nature” cu tineri de peste 16 ani. Ca să obții același rezultat, practic trebuia să faci două activități diferite.

La primul meu proiect am observat că apa avea foarte mult calcar și am mers la Stanislav Babin, coordonatorul proiectului. Răspunsul lui a fost:

Dacă ție îți pasă, fă-o tu, pentru că se pare că pentru ceilalți participanți nu e atât de important.

Am păstrat această lecție, că pot schimba singur lucruri în proiect, și am folosit-o și de data aceasta. Când liderii au cerut un qigong „mai energic”, am găsit un video de zumba de durată similară. La finalul activității, un participant a venit la mine:

Hei, pot să fac eu energizerul de mâine? Ăsta a fost plictisitor!

Știam că fetelor probabil le va plăcea zumba, iar băieților nu. Așa că am folosit activitatea ca să duc cererea lor un pas mai departe și să arăt că fiecare înțelege altfel ce înseamnă „mai energic”. Pas cu pas, participanții au venit tot mai des la noi cu propriile energizere. Până la urmă, totul a dus la o revoluție.

Unii ar spune că o revoluție într-un proiect e un lucru rău, dar de fapt ea face parte din etapele de dezvoltare a grupului. Uneori trece liniștit, dar de data aceasta a fost una adevărată. A fost fascinant să văd cum liderii au intrat la un moment dat într-o „spirală a tăcerii” și abia mai veneau să comunice cu mine. Mă întrebam unde va duce asta. Într-o seară, coordonatoarea proiectului a venit la mine cu teamă în ochi:

Vor să facă ei înșiși activitățile. E prima dată când obțin un asemenea rezultat.

O parte din mine s-a întristat că nu au venit direct la mine. Dar uneori e nevoie să fii strict ca să obții rezultate.

A doua zi, când s-au apucat să-și planifice propriile activități, participanții au lucrat ca o echipă autonomă și eficientă. Cineva conducea activitățile, altcineva îi căuta pe cei care întârziau, iar un participant local a făcut lista pentru vânătoarea de comori. Oamenii care până atunci doar bombăneau au trecut la fapte. O fată mi-a spus:

Sunt recunoscătoare că în acest proiect am putut fi lider. În viața de zi cu zi sunt o persoană pasivă.

S-a bucurat să-și împartă energizerele preferate cu ceilalți participanți.

În proiectul meu pe termen lung voiam să scriem un schimb de tineri împreună cu ceilalți voluntari, dar până la urmă nu a ieșit. Toți m-au ales lider și își făceau sarcinile doar dacă le ceream eu. Mi-a plăcut să conduc, dar simțeam că doar eu răspund de rezultatul final. De aceea a fost minunat să văd entuziasmul de pe fețele participanților la „Reconnect with Nature” când și-au pus în practică activitățile. Nici ploaia nu i-a oprit din zâmbit, și știm cu toții că, atunci când plouă, participanții se plâng de vreme și preferă să lucreze înăuntru.

Înainte de activitățile de grup îi întrebam pe participanți:

Vreți să vă împărțiți singuri sau prin numărare?

De fiecare dată alegeau „singuri, bineînțeles”. Dar când și-au condus propriile activități, au ales numărarea, pentru că „e mai corect”. Trăiseră deja cât de greu e pentru doi oameni să facă un poster creativ când ceilalți s-au grupat deja cu prietenii și a mai rămas o singură foaie care are nevoie de o echipă. Văzându-i cum lucrează împreună, m-am gândit la una dintre cele mai răspândite temeri: aceea de a rămâne singur, pe dinafară.

Ultima lecție, dar nu cea din urmă, a venit din serile culturale. În majoritatea proiectelor la care am participat exista o singură seară în care erau înghesuite toate culturile. La proiectul de voluntariat „Fruits and Campfires. Autumn edition” am văzut cum fiecare seară devenea doar un moment în jurul focului. Împreună cu o persoană din Letonia am organizat o seară a culturii letone, care i-a inspirat atât de mult pe ceilalți încât fiecare și-a pregătit propria prezentare. A fost multă muncă, pentru că aveam doar 1–2 participanți din fiecare țară. Am vrut să aduc această experiență și în acest schimb, așa că fiecare țară a avut propria seară, iar rezultatul a fost extraordinar.

Serile culturale au reflectat atât de exact etapele de dezvoltare a grupului încât trebuie să le notez:

  • Prima seară (Forming / formarea): doar o prezentare și dansuri pe muzică poloneză, cu o singură persoană care prezenta.

  • A doua seară (Storming / confruntarea): a început cu un dans tradițional și s-a încheiat cu prezentarea, iar participanții doar și-au împărțit slide-urile între ei.

  • A treia seară (Norming / normarea): o prezentare completă, cu multe energizere la final, iar participanții au gătit mâncare tradițională ca să facă seara specială.

  • Ultima seară (Performing / performanța): a început cu o scenetă extraordinară, o piesă de teatru jucată de participanți pentru a prezenta cultura română. Au urmat prezentarea, un quiz cu o cupă aurie a câștigătorilor făcută manual din carton și dansuri.

Participanții care la început credeau că o prezentare e suficientă au ajuns să meșterească toată seara o cupă din carton! Nu văd aici echipe care nu au vrut să fie proactive și echipe care au făcut mai mult decât se aștepta. Văd dezvoltarea întregului grup.

A fost uimitor să trăiesc atât de multe într-o singură săptămână. Nici nu știu cine a câștigat mai mult din acest schimb de tineri: eu, ca facilitator, sau participanții? A fost minunat și să încep în rolul de facilitator și să ajung, la final, doar unul dintre participanți.

Am făcut și un buletin informativ pentru fiecare zi a proiectului, dar probabil ar fi fost mai interactiv dacă l-aș fi tipărit și l-aș fi pus pe mese înainte de cină.

Pamela Stepina, Letonia

17 Noiembrie 2026